Amatorism la vârful organizațiilor.

Realitatea organizațiilor de astăzi demonstrează că există un management bun, competent, care reușește să dezvolte o organizație de încredere, care obține performanțe, capabilă să se autodepăsească și un managament rău, incompetent, inadaptat, incapabil să se autodepășească.

Iar un management competent demonstrează încredere și eficacitate, implicare și integritate și este reglat de valori și idealuri.
„Competența managementului este o alegere între ceea ce este bine și ceea ce este rău în organizație, presupune cultivarea discernământului între bine și rău și care trebuie încorporată în funcționarea organizației. Iar asta înseamnă că stabilirea ierarhiei, transparența costurilor, a ocupării posturilor, competiția deschisă și onestă trebuie făcută conform adevărului”, a precizat consultantul.
Principala cauză a incompetenței executivului este „încrederea de sine exagerată izvorâtă dintr-o falsă percepție de sine”.

„În strânsă legătură cu această sursă primordială a eșecului executivului se dezvoltă alte trei cauze majore ale „râului organizațional”: o structură de conducere potrivită pentru exercitarea puterii și a controlului, o cultură organizațională a mediocrității și a incompetenței sub aparența mască a superiorității și inconsecvența practicilor și a instrumentelor manageriale utilizate care reflectă un deficit major de abilitați de
conducere,”a explicat Dobrin Bodea.
Iar performanțele slabe ale unui executiv se reflectă în atitudinea angajaților. Un managament care nu mai reușește să creeze un cadru atractiv pentru forța de muncă, favorabil performanței prin inovare, va asista neputincios la declinul încrederii, implicării și loialității angajaților.
Cele mai frecvente greșeli sunt: (1) recrutară și selecția defectuoasă și inconsistența programelor de retenție; (2) perspectiva limitată a rolului și a misiunii de manager, redusă adesea la partea de suport, coordonare, mediere; (3) centrarea pe termen scurt în detrimentul dezvoltării pe termen lung; (4) centrare pe cei cu performanțe slabe și medii în detrimentul top performerilor; (5) lipsa unui sistem coerent de feedback și de motivare la nivel organizațional, de echipă și individual; (6) delegarea deficitară și micromanagementul; (7) tendința de a gândi în „roșu și negru” (intuitiv și critic).

Cum poate fi eliminat amatorismul în management? Pentru început, executivii (și nu numai) trebuie să înțeleagă că managementul este o profesie în sine și o cultură.

„Apoi, trebuie să avem mare grijă cum facem selecția viitorilor executivi uitându-ne cu mare atenție la mentalitatea, atitudinea și modul de abordare a lucrurilor din perspectiva lor. Să controlăm contextul exercitării funcției lor prin mandat, să introducem o legislație prin care trebuie să obțină certificări o dată la 3-4 ani. Și nu în ultimul rând, să-i întrebăm direct: cum vor să aplice capitalismul?, cum vor să facă profit?, cum se va comporta organizație pe care o vor conduce?”, a conchis Dorin Bodea.

sursa wall-street.ro

You might also like

Leave A Reply

Your email address will not be published.