Stările sufletești prin care treci în viață

Fiecare persoană vine în această lume cu un destin propriu – are ceva de îndeplinit, ceva mesaj trebuie transmis, ceva muncă trebuie să fie dusă la sfârşit. Nu eşti aici accidental – eşti aici intenţionat. Există un rost în spatele tău. Întregul intenţionează să facă ceva prin tine.
Fiecare dintre noi are destinul său de împlinit. Poate și de aceea nu este deloc sănătos ca pe parcursul vieții să ne comparăm unii cu alții. Cum să facem asta, când suntem din start construiți ca entități diferite, cu scopuri diferite de îndeplinit pe acest Pământ, oricât ne-o fi dat să stăm pe aici?
Unii caută ajutor, astfel încât lumina lor să poată străluci mai puternic în lume. Alții deja o fac și vin să se reîncărcarce de la energiile iubitoare ale Entităților, într-o călătorie anuală.

Mulți dintre noi sunt vindecători, meditatori și bine ghidați în căile noastre spirituale. Ne surprindem citind aceleași cărți, cunoscând aceleași tehnici de vindecare și studiem cu aceiași învățători spirituali. Știm, fie prin instinct, fie prin auzirea unor povestiri ale altora, că Entitățile ne pot ajuta să trăim cele mai bune versiuni ale noastre și să-i ajutăm pe alții să facă același lucru.

Călătoria sufletului este, într-adevăr, un proces complex evolutiv. Aceasta înseamnă creșterea în conștiință, progresând constant prin diferite niveluri sau stadii ale acesteia. Cum creștem în constiintă? Prin acceptarea de experiențe provocatoare, dificile, în plan fizic. Acestea ne ajută să facem alegeri importante, de descoperire sufletească, de descoperire a resurselor noastre interioare.
Dar de ce în plan fizic? De ce ar decide o fiintă spirituală perfect fericită să locuiască în domeniul fizic cu toate limitările și dificultătile pe care le implică acesta?Tocmai pentru a putea experimenta o separare totală de ceilalți și de restul realității. Forma fizică în care ne aflăm acum transformă experiențele și alegerile noastre în exact ceea ce ne trebuie ca să învățăm cine suntem și cum să devenim tot ceea ce este mai bun în noi.
Cele 5 stări – sau cicluri – ale evoluției sufletului și-au primit denumirile exact după stadiile dezvoltării omenești. Acestea sunt: sufletul infantil, sufletul copil, sufletul tânăr, sufletul matur și sufletul bătrân.

Fiecare din cele 5 stadii corespunde unui nivel exact de dezvoltare în capacitatea și conștiința proprie a fiecărui suflet în parte. Fiecare stare este, de asemenea, caracterizată printr-un mod diferit de învățare, care este mai subtil decât cel precedent.

-Sufletul infantil
Sufletul infantil se concentrează asupra nevoilor imediate de supraviețuire. El înflorește în medii simple, apropiate de natură, cum ar fi triburile izolate sau satele nu foarte populate. În contextul societății moderne, totuși, ele se pot întâlni sub forma fizică a unor oameni simpli, needucați.

Din punct de vedere psihologic, ei sunt naivi, impulsivi și „preconvenționali”, acționând impulsiv sau din simplă obișnuință, prea puțin gândindu-se și la consecințe. Deoarece nu dispun atât de înțelegere socială, cât și de autoinhibare (nu sunt reținuți deloc), ei sunt capabili să comită acte antisociale sau imorale fără a realiza că acestea sunt greșeli. Ca atare, sufletele infantile nu se încadrează bine în societatea modernă și pot ajunge în închisoare sau în spitale de psihiatrie.

-Sufletul copil
Sufletele copil, spre deosebire de sufletele infantile, se gândesc foarte mult la acțiunile lor. Viața lor se referă la siguranță, la structură și la ordine clară a lucrurilor. Atât convingerile, cât și acțiunile lor sunt în mare măsură legate de reguli, deci sunt adesea extrem de conservatoare, tradiționaliste, ortodoxe, corecte, morale, religioase, devotate și mereu respectând legea și ordinea.

Sufletele copil foarte rar vor ceda tentației și vor ajunge să încalce regulile. Când vor face asta, vor fi chinuite de vină și de rușine din cauza faptelor sau gândurilor lor imorale. Comunitățile alcătuite majoritar din suflete copil tind să fie extrem de civilizate și pline de principii (gândiți-vă la creștinii amish sau la cei fundamentali). Sufletele copil sunt conștiente de greșelile oamenilor, inclusiv de propriile acțiuni. Cu toate acestea, ele, în general, nu au nici cea mai mică idee despre cauzele din spatele lor.

-Sufletul tânăr
Sufletele tinere tind să fie extrovertite, extrem de deschise, legate de cele lumești, ambițioase, materialiste, competitive, politice și individualiste. Lecția principală pentru sufletele aflate în cea de-a treia etapă a evoluției lor are de-a face cu explorarea și exprimarea individualității, cu descoperirea puterii independenței în gândire, voință și acțiuni.

Există o dorință puternică de a lăsa un impact personal puternic asupra lumii exterioare, astfel încât accentul activităților lor este foarte mult pus spre exterior și este extrem de energic. În același timp, sufletele tinere au o tendință puternică de a se compara cu ceilalți, evaluând valoarea de sine în ceea ce privește realizările lor în raport cu realizările altora.

Sufletele tinere sunt conștiente de propriile scopuri și intenții, dar nu le pun la îndoială. Ele sunt în general atrase de o formă de succes lumească – faima, averea, puterea, gloria. De fapt, ele se tem mai mult de moarte decât sufletele în alte etape, iar cei care nu sunt siguri că există viață după moarte pot fi și mai concentrați să creeze un fel de nemurire simbolică pentru ei înșiși.

-Sufletul matur
Oamenii care se află în etapa de suflet matur tind să fie atenți, gânditori și sinceri cu ei înșiși și sensibili și empatici față de ceilalți. Din punct de vedere psihologic, conștientizarea lor nu mai este una egocentrică, în sensul limitării la o singură perspectivă, ci este capabilă să dezvolte mai multe perspective. Ruperea de perspectiva unui suflet tânăr și dorința de a fi mai deschis și mai autentic fac viața mult mai complicată – câteodată copleșitoare – pentru un suflet matur.

Pe de o parte, sufletele mature resping valorile limitate. Cu toate acestea, pe de altă parte, ei pot empatiza cu persoanele cu care împart aceleași valori. Opiniile fixe sunt înlocuite de un sentiment de perspective mereu în schimbare. Astfel începe o căutare a unui sens mai profund și a înțelegerii de sine – care se exprimă fie prin artă, psihologie, filosofie sau spiritualitate.

-Sufletul bătrân
Sufletele bătrâne tind să emane un grad ridicat de profunzime, seriozitate și înțelepciune. Trecând peste conflictele care tulbură sufletul matur, ele sunt, de asemenea, mai relaxate și sunt permanent dominate de un sentiment de libertate senină și bucuroasă – libertatea de a fi în lume, dar nu parte din ea. Oamenii care se află în stadiul de suflet bătrân sunt calmi, cumpătați, greu de tulburat și stabili, neatașați de structurile sociale impuse și de așteptările lumii, fiind siguri de existența lor și de forțele interioare, dar și de compasiunea lor față de ceilalți.

În fazele inițiale ale acestei etape, sufletul va avea tendința să se concentreze pe adevărata autoexprimare și autoîmbunătățire, căutând să aibă parte de experiențe care să îi ofere împlinire personală în viața petrecută în acest plan fizic. Sufletul bătrân nu este interesat de succes sau de faimă, cât mai degrrabă pe făcut ceva ce iubește să facă și care îi oferă satisfacție interioară.

Suntem cu toții parte din Unul și totuși suntem mulți, fiecare urmărind o cale diferită. Și nicio cale nu este greșită. De aici și mottoul vechi al sufletului: „Tu faci lucrul tău și eu o să mi-l fac pe al meu”.

sursa divahair.ro

You might also like

Leave A Reply

Your email address will not be published.